La prima vedere o simpla zi de vara,,,cu putin soare,si mai multi nori. Dar cu o asa dorinta de veata,de frumos,de placut.
Putin dupa orele amezii..apar si norii de ploae,o ploae linistita,curata ca lacrimile unui copil,si ,,,curge de parca ar vrea sa spuna ceva.
Da,simt eu ca are un mesaj de zis,dar tace....tace si nu mai zice nimic...
Eu es....de sub acoperis,,,ridic capul...privesc curatenia si limpezia ei...incercind sa gicesc mesajul ce vrea sal trimita..
Dar de parca se rusinase.....incetase in acelas moment....incetase chear atunci cind simtise pielea mea...sub lacrimile ei...de parca nu vroea nici sa ma atinga...de parca ii era frica sa nu ma raneasca,,,sa nu ma ude cu lacrimile ei..
Ma dasei la dos...ma ascunsesem...si din nou incepusera sasi verse lacrimile cu asa o jale...deti parea ca e adevarat un suflet viu,,,
Cu niste stropi marunti care cadeau ,,,dar de parca nu mai ajungeau pe pamint...parca se oprise timpul
Un aer curat....si el limpede,,,,,,se rasfringea pe tot intinsul sesului...
Si cum apaream de dupa colt cum dispareau acele lacrimi de copil.....acele picaturi argintii...
Sezusem inadins in aer liber,,,sa vad cit va dura acea sfiala a ploii....dar ea nu a vrut sa mai revina....aparuse soarele...daduse de chipul meu si incepuse sa incalzeasca mai tare.....mai luminos mai clar!
Dar era cam la asfintit........si nu reusise mult sa-mi mingie fata...caci il si furase apusul.........
14 IUNIE-o simpla zi de vara,,,,dar dupa cel frumos asfintit....dupa acele raze ratacite dupa ce apuse soarele...raze ce cautau un loc mai sfint pentru a cobori...raze ce vroeau si ele sa intilneasca o noapte aici..pe pamint....care vazuse luna ce se ridica de dupa deal...mareata..luminoasa ,,plina....-nu mai doreau sa plece dupa soare. Dar cind luna aparuse in toata splendoarea ei...cind isi incepu varsarea ei de frumusete...ele au disparut..sau perdut undeva...in lacul din apropiere,,,ce le atrase in adincurile lui....
Si ea ....in propria splendoare...pe care nu o depaseste nimeni in ceea ce priveste frumusete,,se ivea de dupa deal de parca era o hoata....ce furase frumusetea soarelui....si privea sa nu-l intilneasca pe el sa-i ea inapoi splendoarea....
Dar vazind ca era unica regina pe acel cer limpezit de ploae....se scutura putin de frica si incepu sa arunce pe pamint cu globuri aurii de raze.....
Si numai lacul....aburit de vint...privea la ea si se minuna a miea oara...cit de frumoasa e ea....cit de frumos e si cerul!..
Un cer curat....o luna plina si mareata....un lac de parcar fi oglinda....un ses de earba curatita de o ploita jalnica de vara......si un apus...ce tot pastra .....caldura si lumina razelor de soare........toate aceste minunatii erau acompaniate de broscutele de apa....ce-si interpretau vechea piesa....dar cu o noua placere-ca dupa ploae!!!!
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu